Iia tradițională poartă ascuns un fir magic. Află ce ritualuri se foloseau când se coseau iile vechi!

Nicio ie nu seamănă cu alta, spune o vorbă din bătrâni, și ea reflectă o moștenire prețioasă pe care iile vechi o mai păstrează încă. Era mândria fiecărei fete și femei de la țară să aibă cel puțin o ie unicat, să nu semene cu nicio alta din sat. Iar din această cauză, ia trebuia cusută pe ascuns.

Iarna era anotimpul prielnic pentru îndeletnicirile frumoase de la șezători. Ce putea fi mai frumos, în acele vremuri când nămeții creșteau cât casa și nu exista nici măcar televizorul alb-negru, decât să îți aduni prietenele la o clacă, să depănați povești și fire, să lucrați cu acul ori cu andrelele și suveica.

Frumusețea iei oglindește frumusețea femeii

La șezători se țeseau pânzeturile din bumbac și in pe care apoi fetele și femeile dibace le transformau în ii de o frumusețe rară. Și nicio ie nu semăna cu cealaltă, pentru că ia nu se broda la clacă, ci pe ascuns, acasă, și nimeni nu avea voie să o vadă.

Loading...

Mai ales fetele tinere, bune de măritat, își lucrau singure iile. Furau câteva modele de ici, de colo și apoi le combinau, le împleteau și născoceau modele noi cu stele, cu flori sau cruci, cu mărgele și paiete lucitoare.

Ia era cea mai de preț bijuterie pe care o avea o fată simplă de la sat. Când ieșea vara la horă să își găsească ursitul, ia ei trebuia să fie cea mai frumoasă, cea mai migăloasă și atât de complexă că nicio altă fată nu putea să-i fure modelul.

Cu cât era mai deosebită și muncită ia, cu atât se știa că este o fată harnică, serioasă și bună gospodină, numai bună de măritat. Mândrele din sat se luau la întrecere cu iile lor, ba chiar se nășteau dușmănii pe viață între fetele cu cele mai frumoase ii.

Loading...

Firul sfințit de la buchetul cu busuioc

Doamna profesoară Despina Bălteanu lucrând la o nouă ie cu modele tradiționale

Ia era un bun neprețuit pentru zestrea unei fete și nu degeaba se cosea pe ascuns. Ba chiar se respecta un ritual anume care conferea o protecție magică și religioasă. ‘Înainte de a începe lucrul la ie, se spunea o rugăciune și fiecare ie avea cusută o ‘strajă’. Pe iile vechi, într-un loc ascuns, este cusut un model aparte, care nu are nicio legătură cu restul cusăturilor de pe ie. Aceasta era straja sau paza, un element cu rol de protecție. El era cusut cu un fir cu care se înfășura busuiocul sfințit la biserică. Așa se purta în Oltenia, la biserică, de Bobotează, se mergea cu un buchet de busuioc pe care se înfășurau mai multe ațe și se lega o batistă în care se puneau boabe de grâu, simboluri ale vieții și ale belșugului’, explică Despina Bălteanu, profesoară de fizică la liceul din Băile Herculane și o împătimită a tradițiilor românești. Este un colecționar sârguincios de costume populare și la rândul ei o creatoare talentală de ii pe care le expune în magazinul său din centrul stațiunii.

Cum se ferea ia de deochi

Tot cu rol de protecție, pe foarte multe ii vechi, se strecura câte o culoare diferită. Dacă ia era cusută cu roșu și negru, în câteva locuri se puteau vedea câteva elemente cusute cu galben sau cu verde. Este stranie această întrerupere de culori, dar are rolul ei aparte.

Loading...

‘Neregularitatea aceasta abate privirea celui care privește ia și îi abate gândurile pizmașe și rele pe care le putea avea’, explică Despina Bălteanu. Era un fel de deochi, un fel de magie care trebuie să protejeze frumusețea și puritatea tinerei fecioare.

Tot ca un ritual de protecție unele ii erau mânjite pe ici pe colo cu pete negre de catran, care aveau rolul să le protejeze de deochi. Ia tradițională, cusută cu migală și cu mult suflet era astfel protejată și cu rugăciuni, și cu simboluri magice.

‘Am auzit la un moment dat o poveste din satul bunicilor mei cum, în duminica Paștelui, mai demult, o fată i-a aruncat cu acid în ochi altei fete care avea cea mai frumoasă ie. Fata vătămată a orbit, dar se spune că și cea care a pizmuit-o și i-a distrus ochii ar fi orbit și ea la bătrânețe’, povestește Despina Bălteanu, amintind de competiția aprigă printre fetele de la țară care vroiau cu orice preț să aibă cea mai frumoasă ie la horă.

Cusăturile de pe iile vechi au și ele rol protector

Ie cu motive florale realizată de Despina Bălteanu

Niciun element de pe ia românească nu este folosit întâmplător. Studiind mai mulți ani la rând modelele complexe din Oltenia și din Banat, Despina Bălteanu menționează câteva dintre cele mai vechi elemente, toate cu semnificații profunde legate de protecția, sănătatea și belșugul familiei.

Astfel, pe iile vechi apare des șarpele casei, un fel de paznic împotriva tuturor relelor, dar și furnica, un simbol al hărniciei, mai apare Calea Lactee sau calea laptelui, cum o numeau bătrânii, dar și simboluri solare, legate de viață, de bucurie, de belșug și de sănătate. Un element aparte este labirintul, pe care Despina Bălteanu l-a găsit pe ștergare foarte vechi și care simbolizează calea sinuoasă a vieții, sau vârtelnița cu patru brațe care arată trecerea timpului.

Loading...