Există două tipuri de fericire; Îl urmărești pe cel greșitEXISTĂ DOUĂ TIPURI DE FERICIRE; ÎL URMĂREȘTI PE CEL GREȘITfericire
Fericire. Se pare că suntem mereu în căutarea lui, dar chiar știm ce este? Cum o definiți? Nu mă refer la o listă de lucruri care echivalează cu emoția, ci la o definiție reală. Oamenii de știință cred că există mai multe tipuri de fericire, iar cercetările dezvăluie cum putem realiza fiecare dintre ele. În prezent, credința este că există două tipuri de fericire și mergem după tipul greșit de fericit.
DOUĂ TIPURI DE FERICIRE
Fericirea, ceea ce constituie „fericirea” și modul în care se realizează a fost o dezbatere continuă între filozofi de veacuri . Există două tipuri principale la care știința a rămas consecventă în aderare, deși există versiuni hibride și teorii noi care sunt încă examinate.
1 – FERICIREA HEDONICĂ
Calea către fericire și definirea ei a fost un subiect din istoria omenirii de când grecii antici au umblat pe Pământ. În acel moment, primul tip de fericire era definit ca hedonism sau dorința intrinsecă a căutării plăcerii asupra durerii. Un filosof grec din secolul al IV-lea î.Hr., Aristipp, a definit fericirea ca fiind suma evenimentelor hedonice ale vieții. Hedonic a fost descris ca o stare relaxată în care cineva se simte mai îndepărtat de orice problemă de viață și este capabil să spună că „se simt fericiți”.
Mulți oameni consideră fericirea hedonistă ca în primul rând autocentrată și derivată mai mult dintr-o sursă externă. În timp ce hedonismul este în general mai recunoscut că câștigă plăcere prin senzații fizice precum alcoolul, alimentele, sexul sau drogurile, fericirea hedonică poate crea efecte similare care provin dintr-o plăcere mentală sau emoțională. Lucruri, cum ar fi cumpărarea unei mașini noi, obținerea unei promoții sau ridicarea la locul de muncă sau realizarea unui obiectiv major sunt exemple în acest sens. Una este mai multă senzație de fericire sau plăcere pe termen scurt, în timp ce cealaltă necesită eforturi pe termen lung pentru realizare.
În timp ce filozofii încă dezbat asupra fericirii hedonice și a semnificației sale complete, toți respectă trei principate. Aceste principii sunt definite sub termenul „bunăstare subiectivă”, cu „bunăstarea” folosită interschimbabil cu „fericirea”.
Satisfacția cu viața pentru acel moment sau per total
Având o dispoziție pozitivă
Neavând o dispoziție negativă
2 – FERICIREA EUDAIMONICĂ
Fericirea eudaimonică a fost introdusă de Aristotel. El a simțit că omul a fost determinat mai mult decât să acționeze doar cu plăcere ca un animal. Oamenii erau mai mari decât atât. El a pus fericirea omenirii pe capacitatea de a acționa din morală și virtute. În esență, este ideea că cineva simte fericirea atunci când unul se simte complet în legătură cu ei înșiși, sau că este „adevăratul lor eu”. Susținătorii acestei filozofii nu consideră fericirea ca pe o simplă plăcere. În schimb, se bazează pe moravuri, virtuți și dezvoltarea forțelor cuiva. Ei cred că un individ va obține fericirea prin luarea de acțiuni și luarea deciziilor în concordanță cu credințele, morala și competența de sine.
Pe măsură ce societatea noastră devine din ce în ce mai sofisticată, această filozofie a pătruns în mintea multora. Întregul concept de „a te regăsi” în psihologia pozitivă, a vindecării copilului tău interior și multe altele se bazează în anumite moduri pe acest concept asupra hedonicului.
Acestea fiind spuse, societatea noastră pune de asemenea un accent deosebit pe importanța banilor, bunurilor externe, prestigiului și statutului. Aceste lucruri reflectă mai mult fericirea hedonică.
FERICIREA EUDAIMONICĂ PE CORPUL NOSTRU
Destul de interesant, cercetătorii au efectuat un studiu la Universitatea California din Los Angeles, CA. În ea, ei au comparat efectele ambelor tipuri de fericire asupra genomului nostru. Indivizii care s-au caracterizat ca câștigând fericirea prin mijloace eudaimonice au avut tendința de a avea inflamații mai mici și expresii antivirale și de anticorp mai mari în genele lor. Dimpotrivă, cei care au identificat că obțin fericirea hedonică tindeau spre opusul complet. Au avut inflamații ridicate, cu anticorp scăzut și expresie genică antivirală. Diferența dintre genomul lor nu părea să afecteze sentimentele lor pozitive, dar a demonstrat că diferitele filozofii au făcut diferența în modul în care reacționează corpurile noastre.
ATINGEREA FERICIRII
Principalul promotor de vânzare al fericirii eudaimonice este faptul că pune controlul, responsabilitatea și recompensa în mâna individului. Indiferent dacă te simți fericit nu depinde dacă câștigi la loterie, dacă șeful tău îți recunoaște munca grea și te răsplătește cu o promoție sau o creștere sau dacă ești capabil să îi impresionezi pe ceilalți cu mașina ta nouă, ținuta sau acasă. Deoarece acestea sunt variabile externe pe care nu le poți controla cu adevărat, atunci fericirea ta nu ar putea fi atinsă sau dacă se realizează, atunci trebuie să urmărești următorul lucru pentru a continua sentimentul.
Să fim clar aici: indiferent de filozofia personală pentru fericire, cu toții simțim plăcere atunci când realizăm o etapă mare, cumpărăm un obiect minunat sau primim laude și recunoaștere din partea celorlalți. Diferența este în motivare. Pentru cineva care câștigă fericirea prin metode hedonice, acele realizări echivalează cu singura lor fericire. Pentru eudaimonic, acele realizări, deși sunt apreciate, nu sunt concentrarea lor pentru fericire.
Fericirea poate fi creată pentru tine, fără a fi dependentă de evenimente externe, imprevizibile și poate fi mai consecventă și pe termen lung. Cum se realizează acest lucru?